Psihologie

PSIHOLOGIE

¨We must be the change we want to see in the world¨
- Mahatma Gandhi.¨

Psihologia este deseori definită ca fiind: ştiinţa care se ocupă cu procesele mentale şi de comportament. În zilele de astăzi, în principiu, există două şcoli de gândire predominante. Geneticienii şi Comportamentiştii.

Geneticienii sunt înclinaţi să creadă că provenienta comportamentului uman este  in  ereditate şi instinct. Deseori, la ştiri, se arată cum rapoarte detaliate de studii pretind găsirea unor creanţe, pentru a găsi o predispoziţie genetică pentru a fi republican sau a fuma ţigări. Aceasta intareste  în oameni ideea  că suntem adânc înrădăcinaţi într-un anumit fel, chiar şi nuanţele subtile de comportament, ca şi cum o înclinare către o dependenţă ar fi genetică sau instinctuală.

Comportamentiştii, pe de altă parte, văd fiinţa umana ca fiind un produs condiţionat, in baza  mediului unde s-a dezvoltat  persoana respectiva. Prin urmare, acţiunile unei persoane au o sursă care  derivă din experienţă, ca un mecanism declanşat de gândire, provenit din educatie. Mecanismul de acţiune / convingeri, prin urmare, îşi are originea în procesul de învăţare, şi nu în ereditate sau instinct. Ce este mai relevant? Evident, ambele puncte de vedere sunt relevante, în anumite moduri. Interesul nostru în supravieţuire şi reproducere este imprimat / genetic într-un fel, fiind  direct asociat cu fundamentele de supravieţuire. Cu toate acestea, mijloacele prin care supravieţuirea este obţinută se bazează în întregime pe condiţionarea socială a persoanei respective. Dacă o persoană creşte într-o mediu de sărăcie, violent, cu acces limitat la locurile  de muncă, aceasta va avea mai multe predispoziţii de a se angaja în activităţi ilegale pentru a supravieţui,  decât ar putea avea o persoana într-o clasă mijlocie care nu a cunoscut nevoile de bază. Pe de alta parte, dacă o persoană bogată care a crescut într-o familie de elită, crede ca  averea/clasa sociala sunt un status simbol, va exploata adesea pe cei care lucrează pentru el ca să fie în conformitate cu identitatea şi aroganţa socială pe care ei o cred ca fiind reală.

In concluzie condiţionarea în funcţie de mediu este cea care afectează 99% din acţiunile noastre, şi toate studiile de comportament au dovedit-o de fiecare dată. Oamenii devin alcoolici nu pentru că ei au o predispoziţie genetică, ci din cauza influenţei primite din partea părinţilor sau a prietenilor lor. Dacă faci abuz unui copil, de foarte multe ori va creşte făcând şi el abuz de alţi copii. Atunci când mass-media promovează o anumită idee în societate, cum ar fi terorismul, publicul este condiţionat să considere acest lucru ca drept fiind adevărat şi respectiv un pericol real, indiferent de adevărata realitate. De fapt, noi suntem organisme vulnerabile în curs de dezvoltare,  şi supusi  influenţelor. Schimbarea este în mare măsură influenţata de societate/ideologii identificată care ar putea fi considerată să creadă că sunt invariabile. În special această stare de sensibilitate este cazul de paralizie, pentru că nu este nimic în natură să sprijine concluzia că ceva despre care noi credem azi nu va fi depăşit, în viitor, pentru unul din puţinele modele noi putem sta în spate cu un anumit grad de încredere (până acum), că realitatea este totalitatea elementelor din natură în curs de dezvoltare. Identificarea cu un set de înţelegeri de dragul integrităţii este o denaturare gravă în lumea noastră, pentru că este considerată o slăbiciune, atunci când unei persoane îi este dovedit că a greşit. Aceasta este, desigur, absurd, pentru a dovedi o greseală este felul în care o persoană învaţă iar aceasta nu ar trebui să fie o circumstanţă de temut.

Fritz Pearls a spus odată că specia umană este singura specie care are abilitatea de a interfera cu propria ei dezvoltare. Aceasta este o înţelegere importantă, pentru sistemele noastre de convingeri, pe care noi credem că trebuie să le pastrăm pentru a sprijini identitatea noastră, de multe ori stau în cale a ceea ce-i nou, modificarea înţelegerii şi creşterii personale. Cele mai dominante instituţii care perpetuă această paralizie, par a fi Sistemul Religios şi Sistemului Monetar. Sistemul religios promovează o viziune fixă, cu o credinţă pe bază de înţelegere care respinge logica şi noile informaţii. Sistemului Monetar (din toate ţările) este bazat pe concurenţă pentru locul de muncă şi, astfel, pentru bani. Foarte simplu, avantajul competitiv, poate fi susţinut numai prin auto-perpetuare, iar auto-perpetuarea/interesul propriu în mod natural duce la o instituţie statică, care preferă să nu se schimbe, pentru că acestea ameninţă supravieţuirea acelei afaceri, guvern sau orice asemenea. Aceasta nu este durabilă.

“Whenever you find yourself on the side of the majority, it's time to pause and reflect.” — Mark Twain